Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut public raportul de activitate pentru anul 2025. Conform raportului, la 31 decembrie 2025, 1.141 de cereri pendinte erau îndreptate împotriva Moldovei, din numărul total de 53 450 de cereri, aceasta situându-se pe locul 9 din 46 de state. După numărul de cereri alocate unui organ judiciar, 468 de cereri, raportat la populația țării, Moldova este pe locul 4, cu indicele 1,97 cereri la 10.000 locuitori. În privința Moldovei, pe parcursul anului 2025, Curtea a pronunțat 48 hotărâri, dintre care în 45 hotărâri a fost constatată cel puțin o violare a Convenției din partea Republicii Moldova. Analiza pe articole a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțate în cauzele moldovenești în anul 2025 relevă încălcarea următoarelor articole de către Republica Moldova: Articolul 3 – Condiții inumane, tratament inuman și degradant/investigaţii defectuoase (4 cauze); Articolul 4 – Interzicerea muncii forțate (2 cauze); Articolul 6 – Dreptul la un proces echitabil (33 cauze); Articolul 8 – Dreptul la respectarea vieții private și de familie (7 cauze); Articolul 10 – Dreptul la libertatea de exprimare (2 cauze); Articolul 13 – Dreptul la un recurs efectiv (3 cauze) Articolul 14 – Interzicerea discriminării (1 cauză); Articolul 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție – Protecția proprietății (21 cauze). Până la data de 31 decembrie 2025, Curtea a pronunțat 644 de hotărâri împotriva Moldovei.

  În cauza Răzeșu și alții c. Republica Moldova (cererea nr. 10435/10), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, în unanimitate, încălcarea dreptului de acces la o instanță al unui grup de 14 acționari minoritari ai unei societăți pe acțiuni din Republica Moldova, garantat de articolul 6 § 1 din Convenție, din cauza radierii nelegale a acțiunii lor civile de pe rolul instanțelor naționale. Situația de fapt Reclamanții dețineau împreună 35% din acțiunile unei societăți pe acțiuni M., suspectând că conducerea, susținută de acționarii majoritari, administrează societatea în mod riscant pentru supraviețuirea ei economică. În perioada 2006–2009 au încercat fără succes să obțină informații privind performanța economică și să includă chestiuni pe ordinea de zi a adunărilor generale, recurgând ulterior la o acțiune în instanță prin care au solicitat separarea cotei lor din activele societății, în temeiul Legii privind societățile pe acțiuni. Procedura în fața instanțelor naționale La 22 aprilie 2009, reclamanții au înaintat o acțiune, care a fost admisă spre examinare de Judecătoria economică, aceasta dispunând și măsuri de asigurare a probelor, prin obligarea M. să prezinte documente contabile. Deși legea procesuală civilă prevedea că astfel de încheieri și decizia de a primi cererea nu pot fi atacate separat, Curtea de Apel Economică a admis un recurs declarat de societate și, invocând direct Convenția, a anulat încheierile primei instanțe și a scos cauza de pe rol, pe motivul neparcurgerii unei proceduri prealabile de soluționare alternativă a litigiului. Analiza Curții de la Strasbourg Curtea a reținut că exista un litigiu civil privind exercitarea dreptului de proprietate al reclamanților, astfel încât articolul 6 § 1 era aplicabil, iar excepția Guvernului privind inadmisibilitatea a fost respinsă. Examinarea căii de atac de către Curtea de Apel, în pofida interdicției exprese din dreptul intern și a faptului că M. avea un remediu efectiv prin apel împotriva unei hotărâri pe fond, a fost calificată ca o interpretare incoerentă și contrară principiului statului de drept, care a golit de esență dreptul de acces la o instanță al reclamanților. Concluzia privind încălcarea Curtea a stabilit că decizia Curții de Apel Economice din 29 iunie 2009, prin care a fost radiată acțiunea reclamanților, a restrâns accesul la instanță într-o asemenea măsură încât i-a atins esența acestuia, ceea ce constituie o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. Faptul că ulterior, în 2018, o nouă acțiune a fost admisă spre examinare de o altă instanță nu a fost considerat suficient pentru a înlătura calitatea de „victime” a reclamanților, în lipsa unei recunoașteri și reparări a violării la nivel național. Satisfacția echitabilă Curtea a considerat că nu există un raport cauzal între încălcare și prejudiciul patrimonial invocat, respingând pretențiile reclamanților privind daunele materiale, dar acordându-le în solidar 3.600 EUR cu titlu de prejudiciu moral. Pentru costuri și cheltuieli, din suma solicitată de 2.500 EUR, Curtea a acordat 1.500 EUR.