Obiectul cauzei Cauza a vizat proporționalitatea deciziilor instanțelor naționale de a anula contractele prin care reclamanta, Livia Damian, a devenit proprietara unui imobil nerezidențial din mun. Chișinău. Aceasta a cumpărat clădirea în noiembrie 2006 de la o persoană fizică (E.P.), plătind suma de 321.000 MDL (aproximativ 18.800 EUR). Contextul juridic și deciziile interne

• Litigiul inițial: Imobilul fusese transferat anterior unei companii private (M.) printr-o hotărâre judecătorească din 2005, ca formă de compensare.
• Anularea titlului: Ulterior achiziției de către reclamantă, un partid politic (care închiria clădirea) a obținut redeschiderea procesului inițial, invocând faptul că nu a fost implicat.
• Decizia instanțelor din Moldova: Instanțele naționale au anulat contractul reclamantei, considerându-l fictiv pe motiv că aceasta nu a intrat în posesia fizică a clădirii (ocupată de partid).

Constatările Curții Curtea a stabilit că a existat o încălcare a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 (protecția proprietății):

• Bună-credință: Reclamanta a fost considerată un cumpărător de bună-credință. Ea a verificat registrul imobiliar (Cadastru), unde nu existau restricții la momentul achiziției.
• Sarcina excesivă: Autoritățile au încercat să corecteze o eroare proprie (atribuirea inițială greșită a imobilului) punând întreaga responsabilitate pe umerii reclamantei.
• Imposibilitatea despăgubirii: Deoarece vânzătoarea (E.P.) a decedat fără moștenitori, reclamanta nu a avut nicio cale de a-și recupera banii la nivel național.

Reparații acordate Curtea a dispus următoarele măsuri:

• Restituirea imobilului: Statul trebuie să returneze clădirea reclamantei.
• Despăgubiri alternative: Dacă restituirea nu este posibilă, statul trebuie să plătească 18.800 EUR (daune materiale).
• Daune morale: Suma de 3.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

  Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut public raportul de activitate pentru anul 2025. Conform raportului, la 31 decembrie 2025, 1.141 de cereri pendinte erau îndreptate împotriva Moldovei, din numărul total de 53 450 de cereri, aceasta situându-se pe locul 9 din 46 de state. După numărul de cereri alocate unui organ judiciar, 468 de cereri, raportat la populația țării, Moldova este pe locul 4, cu indicele 1,97 cereri la 10.000 locuitori. În privința Moldovei, pe parcursul anului 2025, Curtea a pronunțat 48 hotărâri, dintre care în 45 hotărâri a fost constatată cel puțin o violare a Convenției din partea Republicii Moldova. Analiza pe articole a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțate în cauzele moldovenești în anul 2025 relevă încălcarea următoarelor articole de către Republica Moldova: Articolul 3 – Condiții inumane, tratament inuman și degradant/investigaţii defectuoase (4 cauze); Articolul 4 – Interzicerea muncii forțate (2 cauze); Articolul 6 – Dreptul la un proces echitabil (33 cauze); Articolul 8 – Dreptul la respectarea vieții private și de familie (7 cauze); Articolul 10 – Dreptul la libertatea de exprimare (2 cauze); Articolul 13 – Dreptul la un recurs efectiv (3 cauze) Articolul 14 – Interzicerea discriminării (1 cauză); Articolul 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție – Protecția proprietății (21 cauze). Până la data de 31 decembrie 2025, Curtea a pronunțat 644 de hotărâri împotriva Moldovei.