Contextul cauzei Cauza privește un litigiu privat pornit dintr-un contract de locațiune. Instanțele naționale au obligat societatea reclamantă — Seksimp Group SRL — să plătească o despăgubire disproporționată unei companii private (MDL 1.219.000, echivalentul a cca. EUR 72.370), fără o motivare suficientă și fără știrea reclamantei. Pe baza acestei hotărâri judecătorești, bunurile imobile ale companiei au fost vândute la licitație publică în septembrie 2011, compania aflând de existența hotărârii abia în octombrie 2011, după ce bunurile fuseseră deja executate silit. Hotărârea pe fond (15 mai 2025) Prin hotărârea principală din 15 mai 2025, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat două încălcări:

• 6 § 1 CEDO — lipsa unei motivări adecvate în hotărârile instanțelor naționale (inclusiv ale instanțelor de apel și recurs, care nu au răspuns argumentelor esențiale ale reclamantei)
• 1 din Protocolul nr. 1 — Statul nu și-a îndeplinit obligațiile pozitive de a asigura un cadru juridic adecvat pentru ca reclamanta să-și poată valorifica drepturile în mod efectiv

Cererea de satisfacție echitabilă (Art. 41 CEDO) Reclamanta a solicitat suma astronomică de EUR 997.677.050, structurată astfel:

• EUR 3.435.380 — valoarea bunurilor vândute la licitație (proprietăți A–F)
• EUR 994.241.670 — profit nerealizat din patru proiecte de afaceri: o fermă de struți (EUR 958.997.000), un ansamblu rezidențial (EUR 10.022.465), un parc acvatic (EUR 25.084.779) și un proiect de închiriere (EUR 137.426)

Pozițiile părților Reclamanta a susținut că există o legătură cauzală directă între actele ilegale ale instanțelor și prejudiciul suferit, prezentând rapoarte de evaluare din 2022. Guvernul a contestat pretențiile ca fiind nefondate, speculative și excesive, prezentând un raport de expertiză din 2025 care evalua proprietatea principală la MDL 6.537.622 (EUR 404.073) în 2010 și a invocat că mai multe proiecte (fermă de struți, locuințe și parc acvatic) nu puteau fi realizate simultan pe același teren. Raționamentul Curții Curtea a reținut că încălcarea Art. 1 P1 nu echivalează cu o deposedare de proprietate, ci cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale Statului, astfel că despăgubirea nu trebuie să acopere integral consecințele prejudiciului. De asemenea, Curtea a exclus din analiză licitațiile din 2012 și 2013 (proprietățile B–F), deoarece acestea nu au făcut obiectul plângerilor inițiale. Pretențiile privind profitul nerealizat au fost considerate speculative și imposibil de cuantificat cu certitudine, date fiind riscurile inerente activității comerciale. Un factor agravant reținut de Curte a fost că proprietatea A a fost adjudecată la licitație pentru suma de EUR 53.995, deși valoarea sa de piață în 2010 era de aproximativ EUR 405.000 — o diferență semnificativă care reflectă caracterul prejudiciabil al executării silite. Dispozitivul hotărârii (4 iunie 2026) Curtea, în unanimitate, a hotărât că Republica Moldova trebuie să plătească societății Seksimp Group SRL, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii - EUR 560.000 cu titlu de prejudiciu material, plus eventualele taxe aplicabile, convertit în lei moldovenești la cursul de schimb de la data plății.

  Curtea a examinat cererea depusă de societatea Avicola Vulcănești S.A. c. Republicii Moldova, întemeiată pe articolul 6 § 1 din Convenție, sub aspectul principiului egalității armelor în cadrul unui litigiu comercial privind despăgubiri pentru executarea cu întârziere a unei hotărâri anterioare. Societatea reclamantă obținuse în primă instanță obligarea societății G. la plata sumei de 174.431 MDL, însă Curtea de Apel Chișinău, în lipsa părților, a admis recursul lui G., a casat hotărârea și a respins acțiunea ca neîntemeiată, bazându-se pe argumente dezvoltate într-un recurs motivat al lui G. care nu fusese comunicat reclamantei în mod efectiv. Reclamanta a aflat ulterior, din dosarul cauzei, că recursul motivat fusese remis direct judecătorului-raportor, fără a fi înregistrat la grefă și fără a purta număr de intrare, astfel încât nu a avut posibilitatea să ia cunoștință de conținutul lui și să depună observații. Guvernul a susținut că recursul motivat ar fi fost expediat reclamantei, iar aceasta nu ar fi cerut amânarea pentru a formula un răspuns; Curtea însă a reținut că nu există nicio dovadă că recursul ar fi fost comunicat, iar chiar dacă ar fi fost trimis în ziua ședinței, reclamanta nu ar fi putut să-l primească înainte de pronunțare. Curtea a subliniat că principiile contradictorialității și egalității armelor impun ca fiecare parte să aibă o șansă rezonabilă de a lua cunoștință de toate actele depuse la dosar și de a le comenta, iar în speță reclamanta a fost plasată într-un dezavantaj substanțial față de partea adversă. Constatând o încălcare a articolului 6 § 1, Curtea a respins pretențiile privind prejudiciul material, întrucât nu putea specula asupra rezultatului litigiului național dacă recursul ar fi fost corect comunicat, dar a acordat societății Avicola Vulcănești S.A. suma de 3.600 EUR cu titlu de prejudiciu moral.