CtEDO: Condamnarea în baza declaraţiilor unui martor fugar contravine Convenţiei

12 10 2017

Reclamantul Gaetano Cafagna, de naţionalitate italian, este născut în 1970 şi locuieşte în Barletta, Italia. La data de 03 iunie 1996 C.C. a depus o plângere penală împotriva reclamantului, pretinzând că ultimul şi complicele său au încercat să-l jefuiască în stradă. C.C. a pretins că a încercat să-l urmărească, însă a fost lovit de reclamant în faţă.

Când a depus plângerea, care a fost preluată de L.R., un carabinieri, C.C. formal l-a identificat pe reclamant şi complicele acestuia după fotografii. La 13 septembrie 1996 un procuror a cerut audierea lui C.C. şi efectuarea unei prezentări spre recunoaştere.

In pofida multiplelor somaţii şi cerinţe de a se prezenta, C.C., care potrivit părinţilor nu mai locuia cu aceştia, el nu a putut fi localizat şi niciodată nu a confirmat în faţa instanţei alegaţiile privind identitatea agresorului său. In hotărârea din 11 aprilie 2005 instanţa districtuală l-a condamnat pe reclamant la 1 an şi patru luni de închisoare. Ea a concluzionat că declaraţia precisă şi detaliată dată de C.C. carabinierilor era suficientă pentru constatarea vinovăţiei reclamantului. În opinia Curţii, faptul că locaţia martorului era necunoscută a făcut în mod obiectiv imposibilă audierea acestuia în şedinţă; corespunzător instanţa era în drept, examinând acuzaţia, să folosească orice declaraţii făcute anterior judecării cauzei. Instanţa, de asemenea, a constatat că condamnarea reclamantului s-a bazat pe alte probe obţinute din declaraţia carabinierului.

În decizia Curţii de Casaţie, prin care a fost respins recursul reclamantului, s-a constatat că C.C., care a fost condamnat în absenţă într-un alt set de proceduri penale, nu putea fi localizat, şi acest fapt nu putea fi prevăzut la momentul când a dat declaraţii carabinierilor şi că instanţa districtuală era în drept să admită în calitate de probe declaraţiile lui C.C.

În faţa Curţii reclamantul s-a plâns, invocând dreptul la un proces echitabil şi dreptul de audiere a martorilor, că procedurile penale împotriva acestuia nu au fost echitabile.

Curtea a observat că C.C. a fost audiat de carabinieri însă niciodată nu apărut în faţa instanţei de judecată. Corespunzător, nici instanţa şi nici reclamantul nu au putut să-l urmărească pe durata interogării pentru a evalua credibilitatea şi fiabilitatea declaraţiilor acestuia. Curtea, de asemenea, a notat că instanţele naţionale şi-au bazat deciziile nu doar pe declaraţiile lui C.C. dar, de asemenea pe declaraţia carabinierului L.R. Ea a observat că instanţa de recurs a examinat cu atenţie credibilitatea lui C.C. până a concluziona că declaraţiile acestuia sunt suficient de credibile. Cu toate acestea, Curtea a considerat că examinarea de către instanţele naţionale a dovezilor în privinţa vinovăţiei reclamantului nu erau suficiente, prin sine, pentru a compensa faptul că un martor nu a fost audiat de către apărare. Totuşi examinarea minuţioasă efectuată de către instanţa de judecată, nu a fost capabilă să furnizeze informaţia care putea fi obţinută dintr-o confruntare în şedinţă publică dintre reclamant şi partea vătămată, şi prin urmare să testeze credibilitatea acestei probe. Corespunzător Curtea a concluzionat că drepturile reclamantului au fost restricţionate într-o manieră incompatibilă cerinţelor unui proces echitabil şi că a avut loc violarea dreptului acestuia la un proces echitabil.

Acest material este realizat în cadrul proiectului “Contribuția la respectarea drepturilor omului în Republica Moldova” implementat de Asociația Obștească ”Juriștii pentru Drepturile Omului” cu sprijinul financiar acordat de Fundaţia Est-Europeană, din resursele acordate de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Guvernului Suediei.