CtEDO: Obligarea unui jurnalist să prezinte dovada sursei nu este justificată

05 10 2017

Reclamantul Cecilie Langum Becker este de naţionalitate norvegiană, născută în 1980 şi locuieşte în Oslo. Ea este jurnalistă pentru DN.no, versiunea internet a publicaţiei Dagens Nœringsliv. În august 2007 Dna Becker a scris un articol despre Compania Norwegian Oil şi preocupările sale privind colapsul acesteia. Articolul său a avut la bază o convorbire telefonică cu anumit Domn X şi o scrisoare expediată acesteia prin fax, scrisă de un avocat, aparent din numele unor acţionari în companie, prin care şi-au exprimat îngrijorări despre situaţia financiară a companiei. S-a adeverit ulterior că avocatul de fapt a întocmit scrisoarea din numele doar a Domnului X, care deţinea o acţiune în companie. După publicarea articolului, preţul de piaţă a acţiunilor companiei a scăzut.

Doamna Becker, în iunie 2008, a fost interogată de poliţie şi i s-a comunicat că Domnul X a confirmat că a fost sursa acesteia. Ea a menţionat că dorea să declare că articolul s-a bazat pe scrisoarea expediată prin fax, dar a refuzat să ofere informaţie adiţională, referindu-se la principiile jurnalistice de protecţie a surselor. În iunie 2010 sursa Doamnei Becket a fost învinuită de manipularea pieţei.

În cadrul cauzei penale, Doamna Becker a fost citată în calitate de martor. Ea a refuzat să dea depoziţii la orice stadiu a procedurilor, invocând legislaţia naţională privind protecţia surselor jurnalistice şi Articolul 10, libertatea de exprimare. Instanţele naţionale au decis că ea are obligaţia să dea depoziţii despre contactele cu X, concluzionând că în situaţia în care sursa a recunoscut, nu mai există sursă a fi protejată şi că divulgarea identităţii acesteia nu ar avea consecinţe asupra liberei circulaţii a informaţiei. Mai mult decât atât, era în discuţie o cauză penală serioasă, implicând acuzaţia că Domnul X a utilizat-o pe Doamna Becker pentru a manipula piaţa şi că depoziţiile sale ar fi asistat considerabil în elucidarea cauzei.

Între timp, în martie 2011, Domnul X a fost condamnat; condamnarea a fost menţinută în ianuarie 2012. Printr-o decizie din aceeaşi zi, Doamna Becker a fost obligată să plătească o amendă de 3700 Euro pentru refuzul de a răspunde la întrebări referitor la contactele sale cu Domnul X.

Invocând Articolul 10, libertatea de exprimare, Doamna Becker s-a plâns de decizia prin care a fost obligată să prezinte dovezi a contactelor sale cu sursa, pretinzând că aceasta cel mai probabil ar duce la identificarea, de asemenea, a altor surse. De asemenea, ea a invocat că, în orice caz, nu a existat o necesitate reală de a da depoziţii în cauza împotriva sursei sale.

Decizia Curţii

Curtea a reamintit că nivelul de protecţie a jurnaliştilor în ceea ce priveşte drepturile acestora de a proteja confidenţialitatea surselor depinde atât de jurnalist cât şi de sursă. În ceea ce priveşte Doamna Becker, metodele jurnalistice a acesteia niciodată nu au fost puse sub îndoială şi că niciodată nu a fost acuzată de vreo activitate ilegală. În ceea ce priveşte Domnul X, el a fost recunoscut vinovat de o infracţiune serioasă şi a fost condamnat la închisoare, şi a declarat singur în faţa poliţei că a fost sursa Doamnei Becker. Această însemnând că nivelul de protecţie ce urma să fie aplicat în speţă nu era de acelaşi nivel care urma a fi acordat unui jurnalist care a fost asistat de o sursă necunoscută într-o chestiune de interes public.

Totuşi Curtea a reamintit că protecţia jurnalistului nu putea fi ridicată automat din cauza conduitei sursei. Nici cunoaşterea identităţii sursei nu poate fi decisivă în evaluarea respectivă în sensul Articolului 10 din Convenţie.

În opinia Curţii, evaluarea sa referit mai presus de toate la chestiunea dacă depoziţiile Doamnei Becker au fost necesare pe durata procedurilor penale şi procedurilor judecătoreşti ulterioare. Ea a notat că refuzul acesteia de a divulga sursa sa în nici un caz nu a împiedicat investigaţia sau procedurile împotriva Domnului X. În particular, procuratura a înaintat învinuirea lui X fără a primi vreo informaţie de la Doamna Becker; instanţele nu au fost prevenite în nici un caz de la examinarea fondului acuzaţiilor; şi că, în hotărârile împotriva Domnului X nu există nici un indiciu că refuzul Doamnei Becker de a da depoziţii a dat vreun motiv de îngrijorare. În contrar, prima instanţă care l-a condamnat pe Domnul X a fost informată de procuror că nu există demers de prelungire, până la decizia privind obligarea de a da depoziţii, deoarece speţa a fost elucidată în mod suficient fără declaraţia Doamnei Becker.

De asemenea, având în vedere hotărârile anterioare prin care s-a evidenţiat efectul de descurajare în cazurile când jurnaliştii sunt priviţi în a asista în identificarea surselor anonime, corespunzător Curtea nu a fost convinsă că în circumstanţele din speţă sau motivele invocate au justificat obligarea Doamnei Becker să dea depoziţii. Corespunzător a existat violarea Articolului 10.

Acest material este realizat în cadrul proiectului “Contribuția la respectarea drepturilor omului în Republica Moldova” implementat de Asociația Obștească ”Juriștii pentru Drepturile Omului” cu sprijinul financiar acordat de Fundaţia Est-Europeană, din resursele acordate de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Guvernului Suediei.