28 01 2014

În cauza T.M. ?i C.M. c. Moldovei, reclaman?ii sunt cet??eni moldoveni, n?scu?i în 1982 ?i 2002 ?i care locuiesc în Chi?in?u.

Primul reclamant s-a aflat în c?s?torie cu M.M. pân? în 2001. Al doilea reclamant s-a n?scut din c?s?toria respectiv? în 2002. M.M. s-a implicat în jocuri de noroc ?i a devenit agresiv în raport cu ambii reclaman?i, urmare la ce primul reclamant a înaintat o ac?iune de divor?, c?s?toria fiind desf?cut? la 25 februarie 2010. La 24 februarie 2011 Curtea de Apel Chi?in?u a decis c? reclaman?ii au dreptul la ¾ din apartamentul familiei, iar M.M. ¼. Se pretinde c? dup? adoptarea acestei decizii M.M. a devenit înc? mai agresiv.

La 22 iunie 2010 primul reclamant s-a plâns de violen?? verbal? din partea lui M.M., în consecin?? ultimul a fost sanc?ionat cu o amend? de 500 lei.

La 5 septembrie 2010 M.M. l-a b?tut pe primul reclamant; de asemenea, se pretinde c? el a cauzat câteva leziuni copilului. Un raport medical din 06 septembrie 2010 a stabilit c? primul reclamant a avut dou? hematoame pe buza inferioar? ?i un u?or mic a dintelui de pe partea stâng?. Un alt raport medical din aceea?i zi a stabilit c? cel de al doilea reclamant a avut dou? vân?t?i pe mâna dreapt?.

La 21 martie 2011 primul reclamant s-a plâns la poli?ie despre violen?a psihic? ?i fizic? de la fostul so?. Un raport medical din aceea?i zi a confirmat c? ea a avut dou? hematoame pe piciorul drept. M.M. a fost amendat cu 500 lei.

La 1 aprilie 2011 primul reclamant a depus o alt? plângere împotriva lui M.M. ?i a cerut aplicarea m?surilor de protec?ie.

La 5 aprilie 2011 primul reclamant a cerut procuraturii ini?ierea urm?ririi penale împotriva lui M.M. La 6 mai 2011 procuratura a respins cererea, constatând c? materialele medicale au confirmat c? leziunile cauzate reclaman?ilor au fost considerate ca fiind neprejudiciabile s?n?t??ii, pe când infrac?iunea de violen?? în familie este aplicabil? doar când cel pu?in este cauzat un prejudiciu minor s?n?t??ii. Reclaman?ii au contestat aceast? decizie la Procuratura General?.

La 11 aprilie 2011 judec?toria Buiucani a emis o ordonan?? de protec?ie, obligându-l pe M.M. s? p?r?seasc? temporar locuin?a ?i s? evite s? se apropie mai aproape de 100 metri de reclaman?i sau de locurile lor de munc? ?i studii. Totu?i, ordonan?a de nu a fost expediat? autorit??ilor competente ?i primul reclamant a ob?inut o copie doar la 22 aprilie 2011. În aceea?i zi, primul reclamant a adus la cuno?tin?a sectorului de poli?ie, MAI ?i Departamentului Asisten?? Social? despre emiterea ordonan?ei.

La 20 aprilie 2011 un raport psihologic a confirmat c? cel de al doilea reclamant a suferit anxietate ?i probleme emo?ionale, recomandându-se separarea de la tat?l abuziv.

În pofida a dou? vizite a poli?iei cu scopul de a-l for?a pe M.M. s? p?r?seasc? apartamentul, la 22 ?i 28 aprilie 2011, M.M. nu a fost evacuat ?i reclaman?ii au petrecut câteva nop?i cu rudele sale. A treia încercare de evacuare la lui M.M. la 29 aprilie 2011 a e?uat, când ultimul a ar?tat o decizie a judec?toriei Buiucani de suspendare a execut?rii propriei decizii din 11 aprilie 2011, pân? la examinarea apelului declarat de M.M. Astfel poli?ia a refuzat s? i-a vreo ac?iune în privin?a lui M.M. pân? la decizia judec?toreasc?.

La 22 aprilie 2011 reclaman?ii au cerut s? fie admi?i la un azil al victimelor violen?ei în familie, personalul c?reia au constatat tulbur?ri psihologice în rezultatul violen?ei suferite din partea lui M.M.

La o dat? nespecificat? reclaman?ii au contestat decizia din 29 aprilie 2011. Departamentul Ordine Public? a MAI, de asemenea, a contestat aceast? decizie, invocând c? instan?a era obligat? prin lege s? adopte o decizie pe marginea plângerii reclaman?ilor în 24 de ore, ceea ce nu a fost respectat. Mai mult ca atât, legea prevede c? obiec?iile la ordonan?a de ordonan?a de protec?ie nu pot suspenda executarea ordonan?ei respective. Totu?i, instan?a a suspendat executarea ordonan?ei din 11 aprilie 2011. Mai mult ca atât, ordonan?a de protec?ia nu a fost expediat? imediat poli?iei ?i autorit??ii de protec?ie social?, dup? cum cere legea. Omisiunea de a lua o decizie ?i omisiunea de a executa ordonan?a de protec?ia pun reclaman?ii sub riscul urm?toarelor rele tratamente.

La 24 mai 2011 a fost pornit? urm?rirea penal? împotriva lui M.M. pentru pretinsul furt de bijuterie de la primul reclamant.

De asemenea, la 24 mai 2011 Curtea de Apel Chi?in?u a respins apelul declarat de reclaman?i ?i Departamentul Ordine Public? ?i a admis apelul declarat de M.M., anulând deciziile din 11 aprilie 2011 ?i implicit anulând m?surile adoptate prin ordonan?a de protec?ie. Instan?a a constatat c? instan?a inferioar? a e?uat s? examineze cererea reclaman?ilor în procedur? special? ?i nu a specificat motivele adopt?rii ordonan?ei de protec?ie, nu a verificat dac? pretinsul agresor a fost citat corespunz?tor la ?edin?? ?i a e?uat s? ob?in? o concluzie de la autoritatea de protec?ie social? ?i poli?ie, pân? la adoptarea ordonan?ei. Mai mult ca atât, instan?a inferioar? nu era în drept s? suspende executarea ordonan?ei de protec?ie. Astfel, decizia din 29 aprilie 2011 de asemenea a fost anulat?, cauza fiind trimis? la rejudecare.

La 15 iulie 2011 judec?toria Buiucani a respins cererea reclaman?ilor de emitere a ordonan?ei de protec?ie, constatând c? cel de al doilea reclamant a explicat c? iube?te ambii p?rin?i în egal? m?sur?, c? tat?l a vorbit urât ?i a încercat s?-i alunge din apartament, c? erau cazuri când tat?l lovea pe mama ?i cazuri când ultima la zgâriat pe tat?l acestuia sau îl amenin?a cu un cu?it. Instan?a a notat c? primul reclamant a invocat c? M.M. a insultat-o, îns? aceasta nu a fost demonstrat. În concluzie s-a constatat c? violen?a domestic? nu a fost demonstrat?.

În fa?a Cur?ii, reclaman?ii s-au plâns, în temeiul Articolului 3 din Conven?ie, c? autorit??ile au e?uat s?-?i onoreze obliga?iile sale pozitive de oferire a protec?iei de la viitoarea violen?? ?i au e?uat s?-l sanc?ioneze pe agresor. De asemenea, s-au plâns, în temeiul Articolului 6 din Conven?ie, c? judec?toria Buiucani a suspendat decizia s-a din 11 aprilie 2011, chiar dac? legea a rezervat acest drept doar instan?ei ierarhic superioare. În continuare s-au plâns, în temeiul Articolului 8 din Conven?ie, c? autorit??ile au e?uat s?-?i onoreze obliga?iile pozitive, cum ar fi emiterea prompt? a deciziei în r?spuns la cererea lor de emitere a ordonan?ei de protec?ie ?i apoi imediat s? comunice decizia autorit??ilor competente. Ei pretind c? indulgen?a sanc?iunilor aplicate agresorului au contribuit la continuarea ac?iunilor violente. Reclaman?ii s-au plâns, în temeiul Articolului 13 din Conven?ie c? nu au dispus de un remediu efectiv în privin?a plângerilor sale, în temeiul Articolului 8, în particular în privin?a iner?iei ofi?erilor de poli?iei la executarea ordonan?ei de protec?ie. În final, reclaman?ii s-au plâns, în temeiul Articolului 14 în conjunc?ie cu Articolele 3 ?i 8 din Conven?ie, pretinzând c? autorit??ile au avut o abordare p?rtinitoare împotriva femeilor în probleme legate de violen?a în familie.

Dac? reclaman?ii au fost supu?i tratamentului contrar art. 3 CEDO

În spe??, reclaman?ii au prezentat dovezi medicale privind maltratarea acestora. Un alt incident similar împotriva primului reclamant a fost confirmat de un raport medical din 21 martie 2011. A avut loc un alt incident, confirmat, implicând abuzul verbal.

Mai mult decât atât, Curtea nu a putut disconsidera frica primului reclamant a unor atacurii viitoare, având în vedere istoria anterioar? a lui M.M. de abuz ?i faptul împ?r?irii apartamentului cu acesta. Dovada acestei temeri poate fi g?sit? în cererea de acordare a azilului în afara ??rii. Similar, al doilea reclamant, suferind atât atac direct ?i abuzz verbal, ?i fiind martorul abuzului fa?? de mama sa, a fost supus unor suferin?e peste limita minim? din perspectiva aplic?rii art. 3 CEDO, în particular considerând vârsta fraged? ?i constat?rile raportului psihologic.

Dac? autorit??ile ?i-au onorat obliga?iile pozitive în temeiul art. 3 CEDO

Curtea a notat c?, autorit??ile au adoptat un cadru legislativ, care permite luarea m?surilor împotriva persoanelor acuzate de violen?? domestic?.

Sarcina Cur?ii este s? determine dac? autorit??ile naionale au fost con?tiente, sau trebuiau s? fie con?tiente, atât de aplicarea violen?ei fa?? de reclaman?i ?i riscurile unei violen?e viitoare, ?i dac? da, dac? au fost luate toate m?surile rezonabile pentru a-i proteja ?i pedepsi persoana vinovat?.

Curtea a considerat c? autorit??ile au fost destul de con?tiente de comportamentul violent a lui M.M., care a devenit ?i mai evident dup? eliberarea ordonan?ei de protec?ie din 11 aprilie 2011. În pofida unor plângeri oficiale privind violen?a domestic?, este evident din documentele medicale ?i amenzile aplicate, c? poli?ia cuno?tea de alega?ia reclaman?ilor c? M.M. i-a abuzat. În aceast? situa?ie, era obliga?ia poli?iei s? investigheze din oficiu necesitatea de ac?iona pentru a preveni violen?a în familie. Totu?i, autorit??ile, aparent au fost incapabile s? ofere careva protec?ie în absen?a unei plângeri oficiale din partea reclaman?ilor, chiar dac? au fost con?tien?i de actele de violen?? fizic?, inclusiv împotriva unui copil de opt ani.

Pozi?ia procurorului precum c? urm?rirea penal? nu poate fi ini?iat? dac? leziunile cauzate victimelor nu ating un anumit grad de severitate, de asemenea ridic? întreb?ri privind eficien?a m?surilor de protec?ie, având în vedere multiplele forme a violen?ei domestice, nu toate presupun leziuni fizice, cum ar fi violen?? psihologic? sau economic?.

Dup? atacul repetat din 21 martie 2011 ?i solicitând ordonan?a de protec?ie, primul reclamant a fost nevoit s? a?tepte 10 zile pentru ca instan?a de examineze demesul s?u, în pofida obliga?iei respect?rii termenului de 24 de ore. Dup? emiterea ordonan?ei de protec?iei, aceasta nu a fost expediat? imediat reclaman?ilor, ?i nici poli?iei pentru executare, ceea ce a supus reclaman?ii la un urm?tor risc de maltratare.

În continuare, în pofida tuturor probelor din dosar, atât instan?ele de judecat?, cât ?i procuratura au refuzat s? ofere protec?ie efectiv? pân? la 29 septembrie 2011. Corespunz?tor reclaman?ilor nu le-a fost oferit? protec?ie efectiv?, timp de un an de zile de la primul incident, cu implicarea violen?ei, ?i jum?tate de an de la înaintarea unui demers oficial pentru oferirea protec?iei.

Considerând modul în care autorit??ile au tratat cazul, în special con?tientizarea riscului unei viitoare violen?e domestice din partea lui M.M. ?i omisiunea de a întreprinde m?suri eficiente împotriva acestuia pe o durat? de câteva luni, Curtea a constatat c? statul a e?uat s? respective obliga?iile sale pozitive în temeiul art. 3 CEDO ?i a avut loc o violare a acestui articol.

În lumina constat?rile sus men?ionate, Curtea a l?sat f?r? examinare plângerea reclaman?ilor în temeiul art. 8, art. 13 în conjunc?ie cu art. 3 ?i 8.

Curtea a constatat, în continuare, violarea art. 14 în conjunc?ie cu art. 3, în privin?a primului reclamant, notând c? primul reclamant a fost supus violen?ei de c?tre so?ul acesteia de cîteva ori ?i c? autorit??ile au fost con?tiente de atacurile respective.

De asemenea, Curtea a notat c? procurorul a refuzat s? ini?ieze o urm?rire penal? deoarece leziunile cauzate primului reclamant nu au fost suficient de severe, ceea ce accentueaz? omisiunea de a realiza de c?tre autorit??ile de drept, c? specificul violen?ei domestice, nu întotdeauna presupune leziuni fizice. Suplimentar, autorit??ile au avut nevoie de mult timp pentru a examina demersul reclamantei privind eliberarea ordonan?ei de protec?ie ?i s? o expedieze la executare. Ulterior poli?ia nu a întreprins m?suri pentru a evacua pe M.M. din locuin?a comun?, în pofida urgen?ei situa?iei. Între timp primul reclamant a fost nevoit s? se refugieze.

Pasivitatea autorit??ilor în spe?? se datoreaz? în aparen?? omisiunii de a dispune m?suri de protec?ie pân? la înaintarea unui demers formal sau ini?ierea unei urm?riri penale împotriva lui M.M. pân? la înaintarea unei plângeri oficiale. Având în vedere vulnerabilitatea victimelor violen?ei domestice, care deseori nu raporteaz? abuzurile, este sarcina autorit??ilor s? verifice dac? situa?ia implica o reac?ia mai rapid? ?i cel pu?in s? informeze reclamantul despre existen?a m?surilor de protec?ie.

În opinia Cur?ii, combina?ia factorilor men?iona?i demonstreaz? explicit c? ac?iunile autorit??ilor nu sunt o simpl? omisiune sau întârziere la examinarea violen?ei împotriva primului reclamant, dar constituie iertarea acestei violen?e ?i reflect? atitudinea discriminatorie fa?? de aceasta ca femeie. Constat?rile Raportorului special ONU, cauzele ?i consecin?ele, de asemenea ?i datele statistice oficiale doar sus?in impresia c? autorit??ile nu apreciaz? seriozitatea ?i întinderea problemei violen?ei domestice în Moldova ?i efectul discriminatoriu asupra femeilor.

Reclaman?ii au cerut 20,000 EUR cu titlu de prejudiciu moral ?i 3,840 EUR cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantului 15,000 EUR cu titlu de prejudiciu moral ?i 2,150 EUR cu titlu de costuri ?i cheltuieli.