La 15 noiembrie 2011 CtEDO a pronun?at urm?toarele hot?râri: Ivan?oc ?i al?ii c. Moldovei ?i Rusiei (cererea nr. 23687/05), Cojocaru c. Moldovei (cererea nr. 35251/04), Mistreanu c. Moldovei (cererea nr.27261/04).
În cauza Ivan?oc ?i al?ii c. Moldovei ?i a Rusiei, reclaman?ii Andrei Ivan?oc, Tudor Popa, Eudochia Ivan?oc ?i Victor Petrov sunt de na?ionalitatea Republicii Moldova ?i n?scu?i în 1961, 1963, 1963 ?i respectiv 1988. Dl Ivan?oc de?ine ?i cet??enia României. La momentul depunerii cererii, primii doi reclaman?i erau de?inu?i la Tiraspol ?i respectiv Hlinaia. Andrei Ivan?oc a fost eliberat la 2 iunie 2007, iar Tudor Popa la 4 iunie 2007. Al treilea reclamant este so?ia primului reclamant. Ea este ?omer? ?i locuie?te în Chi?in?u. Al patrulea reclamant este fiul lui Tudor Popa, este student ?i locuie?te în Chi?in?u.

A. Cererea nr. 48787/99 ?i hot?rârea CtEDO din 8 iulie 2004

Faptele care au stat la baza cererii nr. 48787/99, incluzând conflictul armat Transnistrean din anul 1991-1992 pân? la sfâr?itul anului 2003, au fost stabilite în cauza Ila?cu, Ivan?oc, Le?co ?i Petrov-Popa c. Moldovei ?i a Rusiei [MC], no. 48787/99, §§ 28-183, ECHR 2004 VII.

Primul ?i al doilea reclamant au fost de?inu?i pân? la eliberare, respectiv la 2 ?i 4 iunie 2007, în „Republica Moldoveneasc? Transnistria” („RMT”).

La 9 decembrie 1993 primul ?i al doilea reclamant au fost condamna?i de judec?toria suprem? a „RMT” de diverse infrac?iuni precum omor, distrugerea inten?ionat? a bunurilor altei persoane ?i folosirea neautorizat? ?i furtul muni?iilor ?i a substan?elor explozibile. Eu au fost condamna?i la 15 ani priva?iune de libertate cu confiscarea bunurilor sale.

Prin hot?rârea Marii Camere a Cur?ii Europene a Drepturilor Omului, adoptat? la 07 mai 2004 ?i pronun?at? la 08 iulie 2004 pe marginea cererii nr.48787/99, Curtea a constatat c? datorit? colabor?rii dintre Federa?ia Rus? ?i regimul separatist de la Tiraspol, asisten?ei acordate acestuia ?i contribu?iei solda?ilor ru?i la re?inerea ?i condamnarea primilor doi reclaman?i, a fost angajat? responsabilitatea Guvernului Rus pentru actele regimului separatist. Cu alte cuvinte, Curtea a constatat c? primii doi peti?ionari se afl? sub jurisdic?ia Federa?iei Ruse, în sensul articolului 1 al Conven?iei.

Curtea a mai notat în hot?rârea adoptat? la 07 mai 2004 c? în circumstan?ele concrete ale acelei cauze în temeiul Articolului 1 al Conven?iei exista obliga?ia pozitiv? a Guvernului Republicii Moldova de a întreprinde m?suri pentru respectarea drepturilor peti?ionarilor garantate de Conven?ie. Curtea a constatat c? din mai 2001, în cadrul negocierilor oficiale, Guvernul Moldovenesc niciodat? nu a încercat s? pun? în discu?ie chestiunea eliber?rii peti?ionarilor. Din acest considerent Curtea a constatat c? Republica Moldova nu ?i-a onorat obliga?ia pozitiv?, care-i revine în temeiul articolului 1 al Conven?iei pentru viol?rile care au avut loc din luna mai a anului 2001.

Curtea a constatat c? a avut loc violarea articolului 3 al Conven?iei de c?tre Federa?ia Rus? din cauza maltrat?rilor ?i a condi?iilor de deten?ie la care a fost supus Dl Ivan?oc, ce trebuie s? fie calificate drept tortur? în sensul Articolului 3 al Conven?iei. Marea Camer? a mai constatat c? a avut loc violarea a Articolului 3 din Conven?ie de c?tre Federa?ia Rus? din cauza maltrat?rilor ?i a condi?iilor de deten?ie la care a fost supus dl. Popa, ce trebuie s? fie calificate drept tratamente inumane ?i degradante în sensul acestui articol. În lumina nerespect?rii obliga?iei pozitive, ap?rute în temeiul Articolului 1 al Conven?iei, pentru viol?rile care au avut loc din luna mai a anului 2001, Curtea a g?sit vinovat ?i Guvernul Republicii Moldova pentru viol?ri similare a Articolului 3 din Conven?ie.

Curtea a notat în privin?a reclaman?ilor Andrei Ivan?oc ?i Tudor Popa:

- c? deten?ia lor a fost una contrar? Articolului 5 § 1 (a) CEDO, deoarece din moment ce reclaman?ii sunt înc? în deten?ie, înc?lcarea poart? un caracter continuu, ?i c? aceast? conduit?, care reprezint? o violare a acestei prevederi a fost imputabil? atât Federa?iei Ruse de la 5 mai 1998, iar Moldovei din luna mai 2001.

- c? orice continuare a deten?iei ilegale ?i arbitrare a celor trei reclaman?i, în mod cert, ar avea drept rezultat o prelungire grav? a viol?rii Articolului 5 al Conven?iei constatat? de Curte ?i violarea de c?tre statele pârâte a obliga?iei lor în conformitate cu Articolul 46 § 1 al Conven?iei de a se conforma hot?rârilor Cur?ii, iar statele pârâte trebuie s? întreprind? toate m?surile pentru a pune cap?t deten?iei arbitrare a reclaman?ilor care continu? s? fie de?inu?i ?i s? asigure eliberarea lor imediat?.

- c? persecu?ia, relele-tratamente ?i restric?iile la care a fost Dl Ivan?oc supus în timpul deten?iei constituie „tortur?” în sensul Articolului 3 CEDO, iar Federa?ia Rus? a fost responsabil? pentru tratamentul impus Dlui Ivan?oc începând cu 5 mai 1998 ?i Moldova a fost responsabil? pentru tratamentul inuman începând cu luna mai 2001.

- c? condi?iile dure de deten?ie experimentate de c?tre Dl Popa pot fi calificate ca un tratament inuman ?i degradant în sensul Articolului 3 CEDO, c? Federa?ia Rus? a fost responsabil? pentru aceast? violare începând cu 5 mai 1998, ?i c? Moldova a fost responsabil? pentru aceast? înc?lcare începând cu luna mai 2001.

Curtea a obligat Federa?ia Rus? ?i Moldova s? pl?teasc? fiec?rui reclamant suma de EUR 190,000 cu titlu de prejudiciu moral ?i a acordat suma de EUR 17,036 cu titlu de costuri ?u cheltuieli.

B. Responsabilitatea Statelor în sensul art. 1 CEDO dup? 8 iulie 2004

Reclaman?ii s-au referit la un ?ir de fapte legate de responsabilitatea Statelor în sensul Articolului 1 CEDO dup? 8 iulie 2004, data la care a intrat în vigoare hot?rârea în cauza Ila?cu ?i al?ii c. Moldovei ?i a Rusiei.

La 08 iulie 2004 Serviciul de pres? al Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova a dat publicit??ii un comunicat de pres? în care se aducea la cuno?tin?a publicului, printre altele, regretul Ministrului Moldovean de Externe în leg?tur? cu tergiversarea de c?tre Federa?ia Rus? a retragerii trupelor sale de pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu deciziile Summit-ului de la Istambul din 1999, fapt care ar fi dus la solu?ionarea definitiv? a conflictului transnistrean.

La 09 iulie 2004 a.n. Ministerul de Externe al „RMT” a f?cut o declara?ie de pres? în leg?tur? cu pronun?area hot?rârii Cur?ii din 08 iulie 2004. În aceasta se men?ioneaz? c? Curtea a examinat cauza în mod superficial ?i tenden?ios. Conform acestei declara?ii „RMT” î?i manifest? indignarea profund? de hot?rârea Cur?ii ?i consider? imposibil? eliberarea anticipat? a lui Tudor Popa ?i Andrei Ivan?oc.

La 01 august 2004 Republica Moldova a interzis importul ?i exportul m?rfurilor din/în Transnistria ?i a solicitat Guvernului de la Kiev s? fac? acela?i lucru.

Reclaman?ii au prezentat o informa?ie factual? ampl? legat? de pretinsul suport politic asigurat de Federa?ia Rus? a.n “RMT”.

Federa?ia Rus? nu a comentat aceste fapte prezentate de reclaman?i.

C. Deten?ia reclaman?ilor Andrei Ivan?oc ?i Tudor Popa dup? 8 iulie 2004

Reclaman?ii s-au referit la un ?ir de fapte legate de condi?iile în care Dl Ivan?oc ?i Dl Popa au fost de?inu?i de la 8 iulie 2004, dat? la care a fost pronun?at? hot?rârea Ila?cu, Ivan?oc, Le?co ?i Petrov-Popa, pân? la eliberarea lor la data expir?rii termenului de deten?ie în iunie 2007, precum ?i efectele asupra familiei reclaman?ilor:

Deten?ia reclaman?ilor

La 21 iulie 2005 Sovietul supreme al “RMT” a decretat amnistia general?. Potrivit pct. 10 a acestui decret, termenul de închisoare pentru persoanele condamnate de crime cu inten?ie pentru o perioad? mai mare de 6 ani a fost redus? cu o treime. La 10 octombrie 2005, Dl Gribincea a expediat o scrisoare “Ministerului Justi?iei a RMT” solicitând o interpretare dac? decretul privind amnistia din 21 iulie 2005 a fost aplicabil? reclaman?ilor, ?i dac? da, când ?i în care circumstan?e reclaman?ii vor fi elibera?i.

La 10 aprilie 2006, “Ministerul Justi?iei a RMT” l-a informat pe Dl Gribincea c? nu poate s?-i r?spund? sau s? p?streze coresponden?a cu dânsul, deoarece Dl Gribincea nu ar avea dreptul s? reprezinte persoane pe teritoriul “RMT”.

Dup? pronun?area hot?rârii din 08 iulie 2004 nu au intervenit schimb?ri esen?iale în regimul ?i condi?iile de deten?ie a peti?ionarilor. Astfel, ambii peti?ionari au fost de?inu?i în condi?ii de deten?ie solitar?.

Dl Popa a fost de?inut pân? la eliberarea sa la închisoarea de la Hlinaia ?i a fost plasat în sectorul cu prizonierii condamna?i la moarte. Aparent celula dat? avea în jur de 8 metri p?tra?i. În interiorul celulei sale era instalat? o cu?c? metalic? de acelea?i dimensiuni ca ?i celula. În interiorul cu?tii se g?se?te un pat ?i o mas?, la fel din metal.

Dl Ivan?oc a fost de?inut în închisoarea din Tiraspol nr. 2, într-o celul? de aproximativ 16 m.p.

Reclaman?ii petreceau 23 de ore pe zi în celulele sale, care nu aveau lumin? natural?. Accesul luminii solare era blocat? de jante speciale, care de asemenea îi împiedicau s? vad? ce se întâmpl? afar?.

Ambilor reclaman?i le era permis? o plimbare de o or? într-o curte închis?; nici un alt prizonier nu se plimba în acela?i timp. Din curte reclaman?ii vedeau doar cerul ?i 4 pere?i foarte înal?i. Reclaman?ii nu aveau accesul la sala de gimnastic? sau alte facilit??i.

Peti?ionarii puteau face du? odat? în s?pt?mân?. În închisoarea nr.2 din Tiraspol pe timp de var?, în principiu, nu exist? ap? cald? ?i dl. Ivan?oc face baia cu ap? rece. În iarna anului 2004-2005 în cabina de du? nu era ap? rece ?i peti?ionarul f?cea baia cu ap? foarte fierbinte. Atât la Hlinaia cât ?i la Tiraspol, peti?ionarii dispun de ap? rece în celulele lor. În iarna anului 2004-2005 din robinetul amplasat în celula lui Andrei Ivan?oc a curs doar ap? fierbinte. Toat? iarna el nu a avut ap? rece.

Nici una din celulele ocupate de peti?ionari pe parcursul deten?iei nu era înc?lzit?, inclusiv pe parcursul iernii. Pe timpul iernii celula dl. Ivan?oc nu a fost înc?lzit? cu un re?ou electric pus la dispozi?ia peti?ionarului de rude. Dl. Popa nu a avut re?ou electric deoarece acesta nu îi era permis.

Dl Ivan?oc are probleme de ficat, iar Dl Popa sufer? de tuberculoz?. Ei nu au beneficiat de tratament adecvat pentru bolile de care sufereau, ?i nici nu li se acorda hrana corespunz?toare prescris? de doctor. Le era interzis s? primeasc? medicamente de la rudele sale.

Reclaman?ilor nu le era permis s? primeasc? în vizit? medicul din închisoare. Ei au fost examina?i de medicii din Chi?in?u la solicitarea misiunii OSCE. În luna martie 2005 reclaman?ii au fost examina?i de c?tre medicii de la Crucea Ro?ie, iar Dl Popa a fost v?zut ?i de un dentist.

Dl Ivan?oc avea permisiunea de a avea 4 întrevederi de scurt? durat? (de dou? ore) ?i 2 dou? întrevederi de lung? durat? (trei zile) pe an. Totu?i, so?ia acestuia a fost unica persoan? c?ruia i s-a permis s?-l viziteze.

Tudor Popa a avut permisiunea de a avea patru vizite scurte pe an. În anul 2004 ?i 2005 doar sora sa Raisa Camenschi l-a vizitat. Pe parcursul vizitelor era p?zit de un paznic vorbitor de limb? român?.

Pentru ultimii patru ani ai deten?iei sale Dlui Popa nu i s-au mai permis vizite.

Dlui Ivan?oc i s-a permis s? primeasc? parcele în fiecare lun?. Aceste parcele con?ineau hran? special? dietic?.

Dl Popa nu avea permisiunea s? primeasc? ziare publicate în limba român?.

Reclaman?ii nu li se permiteau conversa?ii telefonice, s? aib? întrevederi cu avoca?ii s?i.

Rela?ia dintre reclaman?ii de?inu?i ?i ceilal?i doi reclaman?i

Andrei ?i Eudochia Ivan?oc nu au copii. Cel mai apropiat membru de familie a Dnei Eudochia este so?ul s?u, care a fost de?inut pentru 13 ani pân? la eliberarea sa în anul 2007. La momentul înaint?rii cererii la Curte, ea avea permisiunea s? î?i viziteze so?ul doar o dat? la dou? luni. Ea î?i petrecea maximum trei zile pe an cu so?ul s?u. De fiecare dat? so?ul s?u avea probleme de s?n?tate ?i îi era interzis? întrevederea cu el. Ea a aflat de problemele so?ului de s?n?tate din ziare.

Dlui Victor Petrov constant i se refuza de a-?i vizita tat?l f?r? prezen?a unei persoane majore, deoarece dânsul era minor ?i nu avea acte de identitate.

În perioada 2004 ?i 2007, Victor Petrov ?i-a v?zut tat?l doar de dou? ori, ultima dat? în martie 2004.

Pân? la eliberarea tat?lui s?u, ?i pentru ultimii trei ani, el a locuit f?r? mama sa, care din cauza dificult??ilor financiare a plecat peste hotare la munc?. În aceast? perioad? el a avut grij? de unul singur de sora sa mai mic?.

Curtea a hot?rât:

 - cu ?ase voturi pentru unu c? are jurisdic?ie ratione materiae s? examineze prezenta cerere în ceea ce prive?te preten?iile reclaman?ilor începând cu 08 iulie 2004;

- în unanimitate s? examineze o dat? cu fondul cauzei obiec?iile Guvernului respondent în ceea ce prive?te chestiunea ratione personae;

- cu ?ase voturi pentru unu c? cererea este admisibil?;

- cu ?ase voturi pentru unu c?:

(a)    Moldova ?i-a onorat obliga?iile sale pozitive s? protejeze drepturile reclaman?ilor garantate de Conven?ie, în ceea ce prive?te preten?iile acestora începând cu iulie 2004;

(b)    În consecin??, nu a fost o omisiune din partea Moldovei s? protejeze drepturile reclaman?ilor garantat de Articolele 3, 5, 8 ?i 13 din Conven?ie, ?i c? corespunz?tor nu a avut loc violarea acestor Articole din partea Moldovei;

(c)    Este admis? obiec?ia Guvernului moldav în ceea ce prive?te lipsa unui control efectiv în Transnistria ?i ca consecin?? întinderea responsabilit??ii în temeiul Conven?iei pentru plângerile formulate;

- a hot?rât cu ?ase voturi pentru unu c? reclaman?ii se aflau sub jurisdic?ia Federa?iei Ruse în sensul Articolului 1 din Conven?ie ?i, în consecin??, a respins obiec?ia Guvernului rus pe motivul chestiunii ratione personae;

- a hot?rât cu ?ase voturi pentru unu c? a avut loc violarea Articolului 3 din Conven?ie în ceea ce prive?te condi?iile de deten?ie în care se aflau Dnul Ivan?oc ?i Dnul Tudor Popa pân? la eliberarea acestora;

- a hot?rât cu ?ase voturi pentru unu c? a avut loc violarea Articolului 5 ?i 13 din Conven?ie în ceea ce prive?te deten?ia Dnului Ivan?oc ?i a Dnului Popa ?i lipsa remediilor efective în aceast? privin??;

- a hot?rât cu ?ase voturi pentru unu c? a avut loc violarea Articolului 8 din Conven?ie în ceea ce prive?te drepturile reclaman?ilor Eudochia Ivan?oc ?i Victor Petrov la respectarea vie?ii private ?i de familie, ?i coresponden?ei;

- a hot?rât cu ?ase voturi pentru unu c? Federa?ia Rus? va pl?ti reclaman?ilor urm?toarele sume:

a)    Dnului Andrei Ivan?oc ?i Dnului Tudor Popa, fiec?ruia, suma de 60,000 EURO cu titlu de prejudiciu material ?i moral;

b)    Dnei Eudochia Ivan?oc and Dnului Victor Petrov, fiec?ruia, suma de 20,000 EURO cu titlu de prejudiciu material ?i moral;

c)    Reclaman?ilor suma de 5,240.4 EURO cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

În fa?a Cur?ii, reclaman?ii au fost reprezenta?i de V. Nagacevschi ?i V.Gribincea, avoca?i din Chi?in?u.

Judec?torul Kovler a formulat o opinie disident? în privin?a admisibilit??ii ?i fondului cauzei.

În cauza Cojocaru c. Moldovei, reclamantul Petru Cojocaru în anul 1999 a fost angajat de c?tre o institu?ie medico-sanitar? public? („policlinic?”).

La 5 februarie 2003, directorul policlinicii a semnat un contract de acreditare cu Consiliul na?ional de evaluare ?i acreditare în s?n?tate. Potrivit acestui contract, Consiliul urma s? efectueze o vizit? de evaluare la policlinic?. În vederea preg?tirii policlinicii pentru aceast? vizit? ?i având în vedere cre?terea volumului de lucru cu aceast? ocazie, administra?ia a modificat programul de munc? al reclamantului. Deoarece noul program contravenea dispozi?iilor legale, reclamantul continua s? munceasc? conform programului s?u vechi.

La 23 aprilie 2003, administra?ia policlinicii a concediat reclamantul pe motivul absen?ei nejustificate de la locul de munc? ?i neîndeplinirea sistematic? a obliga?iilor de serviciu.

La 23 aprilie 2003, reclamantul a depus o ac?iunea împotriva ex-angajatorului s?u solicitând restabilirea în func?ie. În timpul procesului, Ministerul S?n?t??ii a expediat o scrisoare judec?toriei Centru ?i a informat, printre altele, cum a fost semnat contractul din 5 februarie 2003.

La 11 iunie 2003, judec?toria Centru a respins ac?iunea reclamantului ca ?i nefondat?. La 15 iunie 2003, reclamantul a depus apel. La 21 octombrie 2003, Curtea de Apel Chi?in?u a admis apelul ?i obligat policlinica s? restabileasc? reclamantul în func?ia sa, precum ?i s?-i achite salariul datorat pând? la data de 23 aprilie 2003.

Policlinica a depus recurs. Printr-o decizie de admisibilitate din 18 februarie 2004, Curtea Suprem? de Justi?ie a respins recursul ca nefondat.

La 22 martie 2004, policlinica a depus o cerere de revizuire la Curtea Suprem? de Justi?ie motivând c? contractul din 5 februarie 2003 nu a fost prezentat în fa?a instan?elor.

La 5 mai 2003, Curtea Suprem? de Justi?ie a admis cererea de revizuire a policlinicii ?i a anulat propria sa decizie din 18 februarie 2004.

La 12 mai 2004, Curtea Suprem? de Justi?ie a admis recursul policlinicii ?i a anulat decizia cur?ii de Apel care era în favoarea reclamantului. Instan?a nu a f?cut nici o referire la contractul din 5 februarie 2003.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a sus?inut c? prin revizuirea deciziei definitive a Cur?ii Supreme de Justi?ie din 18 februarie 2004 în favoarea sa, a fost înc?lcat principiul securit??ii raporturilor juridice. El a pretins c? a existat o violare a art. 6 § 1 CEDO ?i a art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO.

Guvernul Republicii Moldova a informat Curtea c? a formulat o declara?ie unilateral? prin care recunoa?te c? revizuirea unei decizii definitive constituie o violare a art. 6 § 1 CEDO ?i a propus s? achite reclamantului 4088,6 lei MDL cu titlu de prejudiciu material, EUR 2,000 cu titlu de prejudiciu moral ?i EUR 350 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Reclamantul a refuzat declara?ia unilateral?, iar CtEDO a respins cererea Guvernului Moldovei de a scoate plângerea de pe rolul s?u.

Curtea a constat în unanimitate violarea art. 6 § 1 CEDO ?i art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO pe motivul anul?rii deciziei definitive în favoarea reclamantului din 18 februarie 2003.

Reclamantul a solicitat 9 863 EUR cu titlu de prejudiciu material, EUR 10,000 cu titlu de prejudiciu moral ?i EUR 910 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantului EUR 780 cu titlu de prejudiciu material, EUR 2,000 cu titlu de prejudiciu moral ?i EUR 910 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a fost reprezentat de c?tre Fadei Nagacevschi, avocat din Chi?in?u.
În cauza Mistreanu c. Moldovei, reclamantul Veaceslav Mistreanu, la o dat? nespecificat? a fost acuzat de tentativ? de contrabanda a unui automobil. În particular, reclamantul a fost condamnat în septembrie 2002 de introducerea pe teritoriul na?ional a unui automobil produs în anul 1985, în timp ce reglement?rile na?ionale de atunci nu permiteau importarea automobilelor cu vârsta mai mare de 10 ani. Autorit??ile vamale au confiscat automobilul.

Prin decizia din 17 aprilie 2003, Curtea de Apel Chi?in?u a achitat reclamantul pe motiv c? fapta nu întrune?te elementele infrac?iunii de contraband?. Instan?a a obligat restituirea automobilului reclamantului f?r? dreptul de a-l înmatricula ?i a-l exploata ?i cu condi?ia s? achite toate taxele vamale.

La 8 iulie 2003, Curtea Suprem? de Justi?ie a men?inut decizia instan?ei inferioare.

La 7 august 2003, executorul judec?toresc a propus autorit??ilor vamale s? întoarc? benevol automobilul confiscat.

La 11 august 2003, ?eful biroului vamal Cahul a r?spuns c? decizia din 17 aprilie 2003 nu poate fi executat? pe motivul absen?ei unei baze legale care ar permite perceperea taxelor vamale pentru importul automobilului reclamantului.

La 13 august 2003, executorul judec?toresc a cerut Cur?ii de apel Chi?in?u s? explice sau s? schimbe modul de executare a deciziei din 17 aprilie 2003. la 12 februarie 2004, Curtea de apel Chi?in?u a respins cererea executorului.

La 3 martie 2004, executorul judec?toresc a propus din nou autorit??ilor vamale s? execute benevol decizia din 17 aprilie 2003.

La 17 martie 2004, executorul judec?toresc a pornit o ac?iune împotriva ?efului biroului vamal Cahul pentru ca acesta s? fie sanc?ionat de neexecutarea deciziei din 17 aprilie 2003.

La o dat? nespecificat?, ?eful biroului vamal Cahul a solicitat Procurorului general s? intenteze o procedur? de anulare a deciziei din 17 aprilie 2003. La acel moment, recursul în anulare, ca ?i o cale de recurs extraordinar permitea procurorului general s? conteste toate deciziile definitive.

La 27 aprilie 2004, judec?toria Cahul a amânat judecarea cauzei pornite de executorul judec?toresc pentru a a?tepta r?spuns de la procurorul general.

La o dat? nespecificat?, procurorul general a informat c? a depus un recurs în anulare asupra deciziei din 17 aprilie 2003 la Curtea Suprem? de Justi?ie.

La 10 septembrie 2004, judec?toria Cahul a respins cererea executorului judec?toresc privind sanc?ionarea ?efului biroului vamal Cahul.

La 25 octombrie 2004, Curtea Suprem? de Justi?ie a admis recursul în anulare a procurorului general, a casat decizia din 17 aprilie ?i 8 iulie 2003 ?i a dispus reexaminarea cauzei.

Printr-o hot?râre din 15 decembrie 2005, judec?toria Cahul a condamnat reclamantul pentru contraband?, dar a clasat cazul în baza legii cu privire la amnistie din 16 iulie 2004. În ceea ce prive?te automobilul, instan?a a hot?rât confiscarea. acestuia.

În fa?a Cur?ii, reclamantul s-a plâns c? neexecutarea deciziei din 17 aprilie 2003 a înc?lcat dreptul s?u de acces la o instan?? garantat de art. 6 § 1 CEDO, precum ?i dreptul s?u la respectul bunurilor în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO. Reclamantul a mai pretins c? prin anularea la 25 octombrie 2004 de c?tre curtea Suprem? de Justi?ie a deciziei definitive din 17 aprilie 2004 a fost înc?lcat principiul securit??ii raporturilor juridice.

În ceea ce prive?te neexecutarea decizie din 17 aprilie 2003, Guvernul a invocat pierderea statutului de victim? a reclamantului. El a notat c? din momentul prezent?rii cererii ?i pân? la comunicarea acesteia, executarea deciziei din 17 aprilie 2003 nu a fost posibil?, deoarece obiectul litigiului, automobilul reclamantului a fost confiscat în temeiul hot?rârii judec?toriei Cahul din 15 decembrie 2005. Curtea a respins aceast? obiec?ie a Guvernului.

În ceea ce prive?te înc?lcarea principiului securit??ii raporturilor juridice, Curtea a considerat c? aceast? plângere este înaintat? tardiv ?i urmeaz? a fi respins? în conformitate cu art. 35 § 1 CEDO.

În rest, Curtea a constat c? prin neexecutarea unei decizii definitive în favoarea reclamantului a fost înc?lcat dreptul s?u de acces la o instan??, garantat de art. 6 § 1 CEDO, precum ?i a fost violat art. 1 din protocolul nr. 1 CEDO, deoarece reclamantul nu fost în imposibilitatea de a poseda liber ?i pa?nic bunul s?u.

Reclamantul nu a prezentat careva cerin?e de satisfac?ie echitabil? în sensul art. 41 CEDO. În acest sens, Curtea nu a acordat vreo sum? cu acest titlu reclamantului.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a fost reprezentat de c?tre I. Manole, avocat din Chi?in?u.