Calitatea reclamantului

29.03.2007

 

Curtea poate fi sesizată în temeiul art. 34 al Convenţiei (cereri individuale) de:

  • o persoană fizică sau
  • o organizaţie neguvernamentală sau
  • un grup de particulari.

Curtea poate fi sesizată în temeiul art. 33 al Convenţiei şi de către un stat parte la Convenţie cu o cerere împotriva unui alt stat parte la Convenţie cu privire la pretinsa violare a Convenţiei (cereri interstatale).

1) „Persoana fizică”

Prin persoană fizică Curtea înţelege, de obicei, persoana care s-a născut vie, indiferent de durata vieţii. Curtea nu s-a pronunţat definitiv dacă fătul nenăscut (ex. în cazul avortului) beneficiază de protecţia acordată de Convenţie. În cauza Vo c. Franţei (hot. 08.07.2004)  Curtea a examinat dacă legislaţia Franţei acorda protecţie fătului nenăscut, legând interpretarea Convenţiei de prevederile legislaţiei naţionale a statului pârât. Soluţionarea acestei chestiuni în legislaţiile naţionale ale statelor părţi la Convenţie nu este univocă.

Convenţia nu impune nici o condiţie referitoare la naţionalitate, domiciliu, stare civilă sau capacitatea juridică a persoanei. Protecţia Convenţiei poate fi invocată împotriva unui stat parte nu doar de cetăţenii săi, dar şi de către resortisanţii altui stat, parte sau nu la Convenţie, sau apatrizi.

Persoanele considerate incapabile sau cu capacitate de exerciţiu limitată în dreptul intern pot să se adreseze la Curte fără a fi reprezentate de către un tutore sau curator. Formalităţile de acest gen instituite de legislaţiile naţionale sunt irelevante pentru Curte. Pentru Curte contează doar dacă persoana doreşte să depună o cerere.

În cazul decesului reclamantului, moştenitorii sau alte persoane apropiate reclamantului, pot urma procedura dacă dreptul de a cere repararea prejudiciului cauzat prin pretinsa violare a Convenţiei poate fi succedat conform dreptului naţional (ex. neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile), dacă rudele se plâng în numele reclamantului de moartea acestuia (ex. omorârea reclamantului) sau de circumstanţele legate de moartea reclamantului (ex. anchetarea inadecvată a morţii), dacă rudele au un interes legitim nepatrimonial de a stabili violarea CEDO (ex. Dalban c. României, hot. 28.09.1999, para. 39) sau dacă respectarea drepturilor omului impune continuarea procedurii (ex. Karner c. Austriei, hot. 24.07.2003 para. 20-28).

2) „Organizaţie neguvernamentală”

Au fost considerate „organizaţii neguvernamentale” cu dreptul de a sesiza organul de control persoanele juridice cu scop lucrativ sau nelucrativ:

  • societăţi comerciale (Autronic c. Elveţiei, hot. 22.05.1990);
  • sindicatele (Associated Society of Locomotive Engineers & Firemen (ASLEF) c. Regatului Unit, hot. 27.02.2007);
  • organizaţiile religioase (Mitropolia Basarabiei c. Moldovei, hot. 13.12.2001);
  • partidele politice (Partidul Popular Creştin Democrat c. Moldovei, hot. 14.02.2006); etc.

Convenţia protejează atât „organizaţiile neguvernamentale” oficial recunoscute, cât şi cele nerecunoscute oficial (ex. refuzul de înregistrare a organizaţiei neguvernamentale). Organizaţiile neguvernamentale beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi persoanele fizice (cu anumite rezerve, de exemplu dreptul de a se căsători).

Fondatorii unei companii pot depune o cerere la Curte în nume propriu pentru prejudiciile cauzate companiei dacă sunt unicii proprietari ai companiei sau dacă, conform actelor constitutive, pot decide singuri soarta companiei (ex. Nosov c. Rusiei, dec. 20.10.2005).

Fosta administraţie a companiei poate depune o cerere la Curte în numele companiei cu privire la modul de destituire a sa şi care afectează un drept al companiei (ex. iniţierea procedurii de insolvabilitate), chiar dacă actuala administraţie este împotriva cererii (ex. Capital Bank AD c. Bulgariei, hot. 24.11.2005).

3) Un „grup de particulari” este o asociaţie constituită din două sau mai multe persoane ce urmăresc interese comune şi se pretind victime ale violării Convenţiei (ex. cererea depusă de mai multe persoane fizice cu privire la dreptul de a studia în limba maternă în cauza Affaire linguistique belge c. Belgiei, hot. 23.07.1968).

Se pare că distincţia dintre conceptele de „organizaţie neguvernamentală” şi „grup de particulari” se face în dependenţă de recunoaşterea entităţii în dreptul intern. „Grupurile de particulari” sunt şi organizaţiile neguvernamentale non-formale (neînregistrate oficial), în cazul în care ele nu contestă la Curte refuzul de a fi înregistrate oficial.

„Organizaţiile neguvernamentale” sau „grupurile de particulari” pot să-şi apere doar propriile drepturi, dar nu şi un interes comun care ar decurge din scopurile sale, sau drepturile asociaţilor săi (ex. Manole ş.a c. Moldovei, dec. 15.06.2004).

Curtea nu are competenţe de a examina disputele dintre stat şi subdiviziunile administrative al unui stat care exercită prerogative ale puterii publice (ex. comune), sau organele centrale de stat (ex. Guvern, ministere, departamente, etc.). Prin urmare, Curtea va declara inadmisibile cererile depuse de aceste entităţi (ex. Ayuntamiento de Mula c. Spaniei, dec. 01.02.2001).