Examinarea admisibilităţii

30.06.2008

 

Înregistrarea cererii

Odată ce reclamantul a depus formularul de cerere completat, precum şi toate documentele şi informaţiile solicitate de grefa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Curtea), cererea este înregistrată şi inclusă în lista cauzelor ce urmează a fi examinate de către Curte (cauze pendinte). În funcţie de volumul de lucru şi de complexitatea cauzei, durează între 3 şi 18 luni până când cererea va fi examinată de către Comitetul de 3 judecători (Comitet) sau de Cameră. Cauzele pot fi examinate cu prioritate în virtutea art. 41 al Regulamentului Curţii, în baza deciziei Camerei sau a Preşedintelui ei. Cererea este atribuită unei Secţiuni, de regulă Secţiunii din care face parte judecătorul naţional.

Desemnarea unui judecător raportor

Preşedintele Secţiunii căreia i-a fost atribuită cererea desemnează un judecător care va examina cererea în calitate de judecător raportor. Cu titlu de excepţie, pot fi desemnaţi mai mulţi judecători raportori. Raportorul este ajutat de un jurist din cadrul grefei care asigură relaţia cu părţile. Identitatea raportorului nu este făcută publică şi nu se poate de presupus că este judecătorul naţional. Raportorul, cu asistenţa unui jurist din cadrul grefei, face propuneri Curţii privind procedura, deciziile şi textele care urmează a fi adoptate pe marginea unei cereri. În cursul examinării cauzei, raportorul poate cere părţilor să prezinte, într-un anumit termen, toate informaţiile, documentele sau alte elemente pe care le consideră necesare.

Judecătorul raportor decide dacă cererea urmează a fi examinată de către un Comitet sau de Cameră. Totodată, Preşedintele Secţiunii poate să ordone ca cauza să fie supusă Camerei.

Prima examinare de către Comitet sau de Cameră

(a) Examinarea de către Comitet

Dacă judecătorul raportor decide că o cerere este în mod vădit inadmisibilă sau trebuie să fie radiată, el redactează un raport care conţine o scurtă expunere a faptelor pertinente şi expunerea motivelor în susţinerea propunerii de inadmisibilitate sau de radiere şi transmite cererea Comitetului.

În deliberările sale, Comitetul ia în considerare raportul judecătorului raportor. Potrivit art. 28 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (CEDO) şi art. 53 al Regulamentului Curţii, Comitetul poate, prin vot unanim, să declare inadmisibilă o cerere sau să o radieze de pe rol, dacă o astfel de decizie poate fi luată fără o examinare complementară. Decizia Comitetului este definitivă şi nu poate fi contestată. Ea este adusă la cunoştinţa reclamantului printr-o scrisoare, în care se indică pe scurt motivul inadmisibilităţii. Decizia de inadmisibilitate a Comitetului nu se motivează.

Astfel, întreaga procedură în faţa Curţii ia sfârşit la această etapă, fără ca cererea să fie comunicată statului împotriva căruia a fost îndreptată. Această procedură permite Curţii să respingă un mare număr de cereri care sunt în mod vădit nefondate şi nu corespund criteriilor de admisibilitate. În 2007, din 27,057 de decizii privind inadmisibilitatea cererii sau de radiere a cererii de pe rolul Curţii, 25,802 (circa 95,36 %) au fost adoptate de către Comitet.

Dacă judecătorul naţional nu este membru al Comitetului, el poate fi invitat să asiste la deliberările acestuia.

În cazul în care Comitetul nu ajunge la decizia unanimă de declarare a cererii ca inadmisibilă, aceasta este înaintată Camerei.

După intrarea în vigoare a Protocolului nr. 14, funcţiile actuale ale Comitetului vor fi preluate de către o nouă formaţiune de judecată - judecătorul unic, care va fi asistat de jurişti raportori din cadrul grefei. Această modificare a fost introdusă cu scopul de a mări capacitatea de filtrare a Curţii. Judecătorul unic va prelua şi va putea declara inadmisibile cererile care în mod evident nu corespund condiţiilor de admisibilitate. Judecătorul unic nu va putea să se pronunţe asupra cererilor provenite din statul în numele căruia a fost ales. Juriştii raportori vor trebui să aibă o experienţă largă la Curte şi să cunoască sistemul naţional şi limba statului pârât.

(b) Examinarea de către Cameră

O cerere poate ajunge să fie examinată de o Cameră în 3 cazuri:

  • dacă judecătorul raportor a decis de la început că cererea urmează să fie examinată de Cameră;
  • dacă Preşedintele Secţiunii căreia i-a fost atribuită cererea decide, indiferent de opinia judecătorului raportor, ca aceasta să fie examinată de Cameră, şi nu de Comitet;
  • dacă Comitetul nu a decis, în unanimitate, declararea cererii ca inadmisibilă.

Atunci când cauza este examinată de o Cameră, raportul judecătorului raportor trebuie să conţină o expunere a faptelor pertinente, inclusiv toate informaţiile obţinute de acesta de la părţi; indicarea chestiunilor pe care cererea le ridică în temeiul Convenţiei; o propunere asupra admisibilităţii şi, dacă este necesar, un aviz provizoriu asupra fondului. În deliberările sale, Camera ia în consideraţie raportul prezentat de judecătorul raportor.

Camera poate să declare imediat cererea inadmisibilă sau să o radieze de pe rol. În acest caz, decizia Camerei de inadmisibilitate sau de radiere de pe rol este definitivă şi procedura ia sfârşit. Nici în acest caz cererea nu se comunică statului împotriva căruia a fost îndreptată.

Dacă la prima examinare nu se decide declararea cererii ca inadmisibilă sau radierea ei de pe rol, Camera comunică cererea către statul pârât şi îl invită să îi prezinte în scris observaţiile sale asupra cererii. Camera nu va declara o cerere admisibilă înainte de a invita Guvernul pârât să-şi prezinte comentariile.

Potrivit art. 30 CEDO, dacă o cauză pendinte în faţa unei Camere ridică o problemă gravă privitoare la interpretarea Convenţiei sau a protocoalelor sale sau dacă soluţia unei probleme cu care ea este sesizată poate conduce la o contradicţie cu o hotărâre emisă anterior de Curte, Camera poate, atât timp cât nu a emis hotărârea sa, să se desesizeze în favoarea Marii Camere, cu condiţia ca nici o parte să nu se opună la aceasta. Grefierul comunică părţilor intenţia Camerei de a se desesiza. Ele au la dispoziţie un termen de o lună, începând cu data acestei înştiinţări, pentru a prezenta în scris grefei eventuala lor obiecţie temeinic motivată.

Comunicarea cererii către Guvernul pârât

Dacă Camera nu decide imediat declararea cererii ca inadmisibilă sau radierea ei de pe rol, ea poate să ceară părţilor să prezinte informaţii suplimentare referitoare la fapte, documente sau alte elemente pe care le consideră pertinente; să comunice cererea către Guvernul pârât, să îl invite să îi prezinte în scris observaţiile sale asupra cererii şi să invite părţile să depună în scris observaţii complementare.

În acest moment, cererea este comunicată de Cameră statului împotriva căruia este îndreptată, acesta dobândind calitatea de parte în procedură, ca pârât. Din acest moment, procedura dobândeşte un caracter contradictoriu.

De regulă, Guvernului i se acordă 3 luni pentru a răspunde la întrebările Curţii şi a depune observaţiile sale cu privire la admisibilitate. Dacă Guvernul intenţionează să ridice o excepţie de inadmisibilitate, el trebuie să o facă în observaţiile cu privire la admisibilitatea cererii, în caz contrar, riscă să fie decăzut din acest drept (a se vedea Prodan c. Moldovei, hotărâre din 18.05.2004, para. 32-37; Saviţchi c. Moldovei, hotărâre din 11.10.2005, para. 25-28).

O copie a răspunsului Guvernului este expediată reclamantului, care are la dispoziţie, de regulă, un termen de o lună pentru a prezenta observaţiile sale. Este indicat ca reclamantul să răspundă tuturor argumentelor Guvernului privind inadmisibilitatea cererii.

De la această etapă, reclamanţii care nu dispun de mijloace financiare suficiente pentru a retribui un avocat pot beneficia de asistenţa judiciară acordată de Curte.

Prezentarea observaţiilor cu privire la admisibilitate (şi la fondul cauzei)

Observaţiile scrise sau alte documente trebuie să fie depuse în termenul stabilit de Curte. Observaţiile scrise sau alte documente depuse în afara acestui termen sau cu nerespectarea unei instrucţiuni practice emise în temeiul art. 32 al Regulamentului Curţii nu pot fi incluse în dosar, în afară de decizia contrară în acest sens a Preşedintelui Camerei. Totuşi, o parte poate să solicite extinderea termenului de depunere a observaţiilor, înainte de expirarea acestui termen, prin depunerea unei cereri motivate în acest sens. Dacă se acordă prelungirea termenului, noul termen este valabil pentru toate părţile, inclusiv pentru cele care nu au solicitat prelungirea acestuia.

Observaţiile şi documentele anexate la acestea trebuie să fie trimise la Curte prin poştă, în 3 exemplare. Este indicată expedierea unui exemplar prin fax. Observaţiile nesolicitate de Curte nu se anexează la dosar, decât dacă Preşedintele Camerei nu decide altfel.

Observaţiile trebuie să indice:

(a) denumirea şi numărul dosarului;

(b) titlul ce indică natura conţinutului (de ex. observaţii cu privire la admisibilitate (şi fondul cauzei); răspunsul reclamantului la observaţiile Guvernului asupra admisibilităţii (şi fondului cauzei); observaţii cu privire la fondul cauzei; observaţii complementare cu privire la admisibilitate (şi fondul cauzei); observaţii cu privire la satisfacţia echitabilă etc.).

Observaţiile trebuie să fie tipărite pe pagină A 4, cu câmp nu mai mic de 3,5 cm. Paginile trebuie să fie numerotate consecutiv.

Observaţiile trebuie să fie divizate în capitole care corespund formei şi stilului deciziilor şi hotărârilor Curţii („În fapt”, „Dreptul intern relevant”, „Pretenţii”, „În drept”, „Pretinsa violare a articolului …” etc.). Textul observaţiilor trebuie să fie divizat în paragrafe.

Răspunsul la întrebările Curţii sau la argumentele părţii opuse trebuie scris într-un capitol separat. Dacă observaţiile depăşesc 30 de pagini, ele trebuie să fie însoţite de un rezumat.

Observaţiile trebuie să includă:

(a) orice comentariu pe care părţile vor să îl facă; totuşi,

(i) dacă o parte nu contestă expunerea circumstanţelor de fapt ale cauzei după cum au fost întocmite de grefă, ea trebuie să-şi limiteze observaţiile la o scurtă declaraţie în acest sens;

(ii) dacă o parte contestă doar parţial expunerea circumstanţelor de fapt ale cauzei întocmite de grefă, ea trebuie să-şi limiteze observaţiile la aceste puncte;

(iii) dacă o parte contestă circumstanţele de fapt prezentate de cealaltă parte, ea trebuie să precizeze care puncte ea nu le contestă şi să-şi limiteze observaţiile la punctele cu care ea nu este de acord;

(b) argumentele juridice cu privire la admisibilitate, apoi cu privire la fondul cauzei, totuşi,

(i) dacă unei părţi i-au fost puse anumite întrebări cu privire la fapte sau la chestiuni de drept, ea trebuie să-şi limiteze argumentele la aceste întrebări;

(ii) dacă observaţiile răspund la argumentele părţii opuse, ele trebuie să se refere la argumente specifice, în ordinea descrisă mai sus.

Propunerile părţilor în vederea soluţionării cauzei pe cale amiabilă sunt confidenţiale şi trebuie să fie expediate Curţii separat de observaţiile scrise. Observaţiile depuse în cadrul procedurii contencioase nu trebuie să se refere la anumite oferte, concesii sau declaraţii privind reglementarea amiabilă.

Examinarea concomitentă a admisibilităţii şi a fondului

Ca regulă generală, cererile care ajung să fie soluţionate printr-o hotărâre trec prin două etape de examinare – admisibilitate şi fond, cu depunerea a două runde de observaţii, iar decizia cu privire la admisibilitate este adoptată separat de hotărârea cu privire la fondul cauzei. Totuşi, art. 29 para. 3 CEDO îi permite Curţii să decidă ambele etape concomitent. Astfel, Camera notifică părţile că admisibilitatea şi fondul cauzei vor fi examinate concomitent şi invită părţile să prezinte observaţii cu privire la satisfacţia echitabilă. Această regulă se aplică de obicei în cazurile în care capetele de cerere formulate de reclamant se referă la drepturi şi libertăţi garantate de Convenţie în care Curtea a elaborat o jurisprudenţă bine stabilită (de ex., neexecutarea hotărârilor judecătoreşti).  

Audieri

Înainte de a adopta decizia asupra admisibilităţii, Camera poate să decidă, fie la cererea părţilor, fie din oficiu, să ţină o audiere. În acest caz, părţile sunt invitate să se pronunţe şi asupra chestiunilor de fond ridicate de cerere. Audieri privind fondul cauzei pot avea loc şi după adoptarea deciziei privind admisibilitatea. 

De regulă, audierile se stabilesc atunci când cauza ridică chestiuni de drept complexe sau care nu au mai fost puse în faţa Curţii. De obicei, procedurile în faţa Curţii sunt scrise.

Atunci când decide organizarea audierilor, Curtea expediază părţilor o listă de întrebări la care părţile trebuie să se refere în pledoariile sale. În scopul unei traduceri eficiente, părţile sunt rugate să prezinte textul discursurilor lor cel puţin cu o zi înainte de audieri.

Audierile au loc în clădirea Curţii din Strasbourg şi, de regulă, sunt publice. Totuşi, accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului, în timpul întregii audieri sau numai al unei părţi a acesteia, în interesul moralei, al ordinii publice sau al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor impun aceasta sau atunci când publicitatea dezbaterilor ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.

Părţile sunt informate din timp asupra regulilor audierilor. De regulă, audierea constă din 30 de minute de pledoarie iniţială atât pentru Guvern, cât şi pentru reclamant, întrebările puse de judecători, o întrerupere de 20-30 de minute, o rundă finală de 15 minute de pledoarii pentru fiecare din părţi, în care ele vor răspunde la întrebările puse de judecători şi vor face concluzii. Orice judecător poate pune întrebări oricărei persoane care se prezintă în faţa Camerei. Părţile nu pot pune întrebări una alteia. În ambele runde vor lua cuvântul mai întâi reprezentanţii Guvernului, apoi reprezentanţii reclamantului. Întreaga audiere durează aproximativ 2 ore. În mod excepţional, cauzelor complexe sau celor conexate li se acordă timp suplimentar, dar care să nu depăşească 90 de minute în total pentru fiecare parte.

Înregistrarea video a audierilor este disponibilă în ziua în care a avut loc audierea pe pagina web a Curţii.

Până la moment, Curtea Europeană a decis organizarea audierilor, până la adoptarea deciziei asupra admisibilităţii, în 3 cauze moldoveneşti, şi anume Ilaşcu ş.a., Manole ş.a. şi Guja.

Decizia cu privire la admisibilitate

Camera poate, prin decizie, să declare cererea ca fiind admisibilă sau inadmisibilă ori să o radieze de pe rolul Curţii. Dacă cererea este declarată inadmisibilă sau este radiată de pe rolul Curţii, decizia este definitivă şi procedura încetează. Spre deosebire de deciziile de inadmisibilitate ale Comitetului care nu se motivează, deciziile Camerei sunt motivate. Ele se adoptă cu unanimitate sau cu majoritate de voturi. La adoptarea deciziilor de admisibilitate, nu există opinii separate ale judecătorilor.

Deciziile Curţii sunt structurate în felul următor:

(a) introducere, în care se indică numele părţilor, numărul dosarului, componenţa Camereai şi datele la care aceasta a statuat asupra admisibilităţii cererii reclamantului;

(b) partea „în fapt”, în care sunt prezentate circumstanţele de fapt ale cauzei şi apoi normele pertinente de drept intern ale statului pârât;

(c) pretenţiile reclamantului, indicând toate capetele de acuzare din cerere;

(d) partea „în drept”, în care sunt examinate în primul rând excepţiile preliminare invocate de Guvernul pârât, în al doilea rând, sunt examinate separat, din punctul de vedere al admisibilităţii lor, capetele de cerere ale reclamantului, declarându-le admisibile sau inadmisibile;

(e) dispozitivul deciziei care indică concluzia privind admisibilitatea cererii. Astfel, cererea poate fi admisibilă, parţial admisibilă sau inadmisibilă.

Decizia este redactată în franceză sau engleză şi numai excepţional în ambele limbi. Deciziile sunt accesibile publicului şi sunt disponibile pe pagina web a Curţii. Ele sunt comunicate de grefier reclamantului şi pârâtului. Decizia prin care o cerere individuală este declarată admisibilă se comunică şi statului al cărui resortisant este reclamantul.

Decizia prin care o cerere este declarată inadmisibilă sau este scoasă de pe rol este definitivă. Totuşi, potrivit ar. 43 para. 5 al Regulamentului Curţii, Curtea poate decide reînscrierea unei cauze pe rol, dacă ea consideră că circumstanţe excepţionale justifică aceasta. În practica Curţii şi a fostei Comisii, a fost admisă reînscrierea pe rol a unei cereri în situaţia în care radierea ei a fost decisă pe baza unor fapte ce s-au dovedit ulterior inexacte (a se vedea Meusburger c. Austriei, dec. 06.10.1996) sau atunci când reclamantul a demonstrat că el a trimis observaţiile sale, dar ele nu au ajuns la Curte (a se vedea Rosenauer c. Austriei, dec. 21.02.2002) ori că el nu a primit corespondenţa expediată de secretarul fostei Comisii din motive de sănătate (Z.M. c. Germaniei, dec. 13.02.1990).

Decizia asupra admisibilităţii determină anumite efecte cu privire la desfăşurarea ulterioară a procedurii în faţa Curţii, şi anume:

  • părţilor li se solicită observaţii scrise şi probe cu privire la fondul cauzei;
  • Curtea poate decide, din oficiu sau la cererea părţilor, ţinerea unei audieri în legătură cu fondul;
  • Curtea poate solicita intervenţia unui terţ, necesară, după aprecierea sa, unei bune administrări a justiţiei;
  • părţile pot încerca, prin intermediul grefierului Curţii, încheierea unui acord de reglementare amiabilă a litigiului.