Protocolul nr. 16

Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a adoptat Protocolul nr. 16 la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale şi a decis să-l deschidă pentru semnare la Strasbourg, la 2 octombrie 2013. Protocolul nr. 16 extinde jurisdicţia Curţii europene a Drepturilor Omului de a emite avize consultative la cerere cu privire la interpretarea Convenţiei în contextul unei cauze particulare la nivel naţional. 

Proiectul de Protocol nr. 16 la Convenţia Europeană a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aşa cum a fost propus Adunării Parlamentare a Consiliului Europei în aprilie 2013 creează cadrul pentru ca instanţele supreme din Înaltele Părţi Contractante (statele semnatare) să obţină de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului avizul asupra unor chestiuni de principiu legate de interpretarea sau aplicarea drepturilor şi libertăţilor definite de Convenţia Europeană şi de protocoalele sale.

Pentru a intra în vigoare, acest protocol suplimentar al Convenţiei va trebui ratificat de către zece Înalte Părţi Contractante şi cel mai probabil va contribui la:

- întărirea legăturilor dintre Curte şi instanţele supreme ale statelor prin crearea unei platforme de dialog juridic şi implicit facilitarea aplicării de către instanţele naţionale a deciziilor Curţii;

- trecerea de la ex-post la ex-ante, rezolvarea problemelor de interpretare a prevederilor Convenţiei în dreptul intern, cu economisirea de resurse preţioase ale Curţii; o mai rapidă rezolvare a cazurilor similare în dreptul intern va ranforsa şi principiul subsidiarităţii.

Procedura propusă de acest protocol care va intra în vigoare după ce va fi ratificat de către zece Înalte Părţi Contractante nu interferează cu funcţia distinctă a Curţii de a consilia Comitetul de Miniştri, aşa cum prevăd Art. 47 până la 49 ale Convenţiei.

Condiţiile de aplicare - de exemplu, ce instanţe vor putea solicita avizul Curţii şi modul în care o vor face (motivarea solicitării, datele legale şi faptice cu privire la speţe care aşteaptă o rezolvare) sunt stipulate în Art. 1 şi 10 ale Protocolului şi în raportul explicativ.

Curtea poate accepta sau respinge o solicitare, procedura aferentă fiind prevăzută în Art.2; Art. 4 care stipulează necesitatea motivării avizului consultativ de către Curte, precum şi faptul că judecătorii pot emite aviz în mod separat. Art. 5 notează caracterul non obligatoriu al avizului. Totodată, Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei are dreptul să intervină în orice moment al procedurii  (Art. 3) şi Protocolul nu permite nicio rezervă (Art. 9).

Aşadar, Protocolul este menit a opera cu maximă flexibilitate, întrucât intrarea sa în vigoare nu presupune ratificarea de către toţi semnatarii Convenţiei. Mai mult, semnatarii dispun ce instanţe interne pot solicita avizul Curţii, iar Curtea poate decide să aprobe sau să respingă solicitarea. Avizul nu are caracter obligatoriu.

În consecinţă, Adunarea Parlamentară consideră că acest Protocol, prezentat ca atare, ar trebui adoptat de către Comitetul de Miniştri şi făcut disponibil pentru semnare şi ratificare.