Re-deschiderea procedurilor în instanţele naţionale poate fi un mijloc efectiv pentru redresarea consecinţelor violării Convenţiei cauzate pentru proceduri naţionale inechitabile, de exemplu hotărârea Barberà, Messegué şi Jabardo c. Spaniei (cererea nr. 10588/83), Rezoluţia DH (94) 84).

Re-deschiderea procedurilor de asemenea poate oferi posibilitate de a rectifica decizia naţională care a fost considerată ca incompatibilă Convenţiei, de exemplu, interdicţia de a publica anumite informaţii, hotărârea Open Door şi Dublin Well Woman c. Irelandei (cererea nr. 14234/88), Rezoluţia DH (96) 368. Similar, când Curtea concluzionează că executarea hotărârii poate impune autorităţile să reconsidere deciziile sale astfel să se asigure ca reclamantul să poată să se întoarcă în ţara respectivă sau să rămână dacă deportarea încă nu a avut loc, spre exemplu hotărârea D. c. Marii Britanii (cererea nr. 30240/96), Rezoluţia DH (98) 010.

Re-deschiderea procedurilor naţionale are o importanţă deosebită pentru executarea hotărârilor Curţii Europene. Fireşte, în unele cazuri, această este unica modalitate posibilă a „restitutio in integrum”, adică unicul mijloc efectiv a redresării violării Convenţiei.

Ca răspuns a problemelor de executare, cauzate în anumite cazuri de lipsa legislaţiei naţionale adecvate pentru re-deschiderea procedurilor, Comitetul de Miniştri a adoptat a Recomandarea nr. R (2000) 2 cu privire la reexaminarea sau redeschiderea unor cauze la nivel naţional în urma hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului, invitând Statele Contractante să asigure ca la nivel naţional să existe posibilităţi adecvate pentru a realiza, pe cât e posibil, restitutio in integrum, inclusiv re-deschiderea procedurilor.